cand clipele de aur se duc spre groapa de gunoi,
iar tu plangand usor
te duci spre ea
nestiind cum sa iesi de pe drumul inchis al suferintei
construit de maidanezi nevaccinati…
…priveste in sus la cerul albastru, proprietatea unui
vesnic ras abstract care te va face sa te ridici
si sa vezi indicatoarele spre drumuri adevarate,
cu multe intersectii cu semafoare
doar cu o culoare: cea verde…
nu-ti va veni sa crezi,
o sa cazi iar la pamant, ingenuncheat in fata
celor care nu merita nici macar sa le saluti prezenta,
plangand in pumni si cerand soare si lumina
de la vagabonzi care trag din punga
iluzia unei clipe de aur,
invaluita intr-un ras fals
la care mai raspund doar pet-urile de bere…
…si atunci o raza cu ochii mari
si maini fine
te va lua in brate si-ti va spune acelasi lucru:
„priveste in sus!”
poate nu-ti va veni sa crezi nici de data asta…
dar se va intampla intr-o zi
sa privesti fara sa vrei in sus…
si vei zambi tinand in mana
o pancarda pe care vei scrie:
„m-am gasit privind in sus…”
Postări
