30 dec. 2010
13 dec. 2010
POEZIE DE MANCAT INAINTE DE CULCARE
grele trepte…
si alunecoase…
au gresie ieftina
luata de la bisnitarii
care nu au ce face
cu secundele ramase in stoc…
trosnesc zambetele oamenilor
lasati intr-un colt de vis
sub picioarele digerate
ale ochilor mei
frumos impachetati
si asezati pe rafturile timpului…
un timp mereu, mereu fara…
clienti.
DESPRE REGRETATUL PAPA IOAN PAUL AL II-LEA
Acest Papa este pentru mine o parte din viata, o parte din amintiri, o parte din oamenii pe care nu i-am cunsocut niciodata dar de la care am invatat multe.
Papa Ioan Paul al II–lea (născut Karol Józef Wojtyła, * 18 mai 1920, Wadowice, Polonia — † 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei - și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.
A fost botezat Karol Józef Wojtyła. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Mama sa a fost o catolică credincioasă și a ținut ca fiul ei să se nască aproape de o biserică pentru ca primele sunete auzite de fiul ei să fie „cântări aduse Domnului”. Pe când Karol încă era foarte mic, mama lui obișnuia să le spună cunoscuților „Veți vedea că fiul meu Karol va deveni o persoană importantă”.
Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978- aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).
Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe papă, care avea să afirme despre accident : „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a iertat în mod public pe agresor. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliția politică din acea țară a descoperit și contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă. Pe 6 ianuarie 1995 poliția filipineză a reușit să oprească „Operația Bojinka”, care urmărea același scop.
Starea de sănătate a papei s-a agravat în primele luni ale anului 2005, când a trebuit să fie spitalizat în spitalul Gemelli din Roma dn cauza unei dificultăți respiratorii. Deși i s-a realizat o traheotomie în martie, între 31 martie și 1 aprilie a suferit o septicemie din cauza unei infecții a căilor urinare. A murit pe 2 aprilie 2005 și Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) a fost declarat succesorul său.
POEZIE DE MANCAT UITANDU-TE-N OGLINDA
9 dec. 2010
POEZIE DE MANCAT IN TREN
Sunt multe clipe care nu iti apartin…
poti sa le folosesti, poti sa le transmiti,
poti sa le faci cadou,
dar…nu sunt ale tale…
le-ai primit si tu de la cineva
la un moment dat…
poate de la un Mos Craciun numai de tine stiut
sau poate de la un prieten drag
abia venit de la piata…
cu clipele nu te joci…
abia atunci cand reusesti sa intelegi
ca xeroxul nu are nici un folos
fara tus,
abia atunci poti sa zambesti
si sa continui
sa-ti saruti prietena
ca si cand nu ai mai fi facut-o…
COLINDELE CORULUI UNISON BRASOV
8 dec. 2010
POEZIE DE MANCAT DIMINEATA
Ai putea sa crezi
ca ninsoarea asta pe care pasesti
are mai multa viata decat tine…
ca iarba asta umeda, mlastinoasa,
te cuprinde mai rau decat
acel fior
pe care il ai
cand pierzi vremea nopti intregi
cu povestile
unor anonimi…
telefonul nu suna cand vrei tu,
mana altuia e mana altuia…
si nu te mai plange
cand iti dai mainile imprumut
si ramai fara ele…
la nevoie…
va veni un timp
cand o viata va fi pentru tine
cat o secunda pentru altul…
SI ATUNCI SA TE VAD !!!
Ce-o sa mai zici? Ce-o sa mai speri?
trateaza secundele ca pe propriile vieti
imbinate intr-o moarte
de toata frumusetea!
2 dec. 2010
DESPRE CONSTANTIN NOICA
Am de pregatit o lucrare de seminar la disciplina „FILOSOFIA DREPTULUI”. Trebuia sa aleg un filosof. L-am ales pe Constantin Noica. Are o viata extraordinara, a avut prieteni extraordinari. Cateva date bio-bibliografice despre aceasta personalitate:
Constantin Noica s-a născut în casa familiei de aromâni Grigore şi Clementa Noica din satul Vităneşti, reşedinţa comunei omonime din judeţul Teleorman. A urmat gimnaziul la liceul „Dimitrie Cantemir”, iar clasele liceale la liceul „Spiru Haret” din Bucureşti. În timpul studiilor a locuit la casa din Capitală a familiei.
A debutat în 1927 în revista liceului, Vlăstarul, cu eseuri care au fost publicate în 1934 în volumul Mathesis sau bucuriile simple. În timpul anilor de liceu l-a avut ca profesor de matematică pe poetul Ion Barbu, o autoritate certă în domeniul literar.
După terminarea liceului, Constantin Noica s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. La facultate l-a întâlnit pe profesorul Nae Ionescu care a adunat în jurul său şi a elevat o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran.
După facultate, între 1931 şi 1932, s-a înrolat şi a satisfăcut stagiul militar la Batalionul de Vânători de Munte din Sinaia, apoi s-a angajat ca bibliotecar şi a înfiinţat societatea culturală „Criterion”, la ale cărei întruniri a participat timp de aproape doi ani.
A urmat timp de un an cursurile Facultăţii de Matematică pe care mai apoi le-a întrerupt la sugestia profesorului său de matematică din liceu, Ion Barbu, care i-a spus că nu este construit pentru asta.
În 1934 s-a căsătorit cu Wendy Muston, o englezoaică pe care a cunoscut-o întâmplător într-o excursie, dând astfel peste cap planurile tatălui său, care dorea să-l însoare cu tânăra Cesianu, care provenea dintr-o familie bună. S-a mutat la Sinaia unde a început să traducă romanele poliţiste ale lui Edgar Wallace pentru editura Hertz. În anul următor s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a fost operat şi a rămas cu un singur rinichi. În primăvara anului 1938 a plecat la Paris cu o bursă pe un an din partea statului francez.
Printr-o scrisoare trimisă de la Paris, Noica şi-a anunţat adeziunea la mişcarea legionară, determinat fiind de asasinatul lui Corneliu Zelea Codreanu. În 1940 şi-a susţinut la Bucureşti lucrarea de doctorat şi a participat şi la alte acţiuni legionare, în presă prin revista „Adsum”, pe care a scris-o toată singur şi a publicat-o din bani proprii. Tot în acest an, Noica s-a dezis de mişcarea legionară ca urmare a asasinatului lui Nicolae Iorga şi a plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, unde i s-a cerut să scrie o istorie a filosofiei româneşti. Rămâne aici până în 1944, timp în care participă de mai multe ori la seminarul de filosofie a renumitului profesor Martin Heidegger. În perioada 1949 - 1958, are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar în 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.
Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică. Din această perioadă, Constantin Noica începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă o serie de colegi cercetători mai tineri, precum Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Din 1975, se retrage la Păltiniş, în judeţul Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice atrăgându-şi o serie de discipoli cunoscuţi sub denumirea de „Şcoala de la Păltiniş”. Se stinge din viaţă la 4 decembrie 1987, la vârsta de 78 de ani. Constantin Noica a fost înmormântat două zile mai târziu la Schitul Păltiniş, după dorinţa sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Î.P.S. Mitropolitul Antonie al Ardealului.
Lucrări filosofice
Opere antume
- Mathesis sau bucuriile simple (1934)
- Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936)
- De caelo (1937)
- Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (1940)
- Două introduceri şi o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării (1943)
- Pagini despre sufletul românesc (1944)
- Jurnal filosofic (1944)
- Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica (1962)
- Douăzeci şi şapte de trepte ale realului (1969)
- Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969)
- Rostirea filozofică românească (1970)
- Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973)
- Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975)
- Despărţirea de Goethe (1975)
- Sentimentul românesc al fiinţei (1978)
- Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan. (1978)
- Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului (1980)
- Devenirea întru fiinţă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiţionale; vol. II: Tratat de ontologie (1981)
- Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984)
- Scrisori despre logica lui Hermes (1986)
Opere postume
- De Dignitate Europae (1988)
- Jurnal de idei (1990)
- Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru (1990)
- Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992)
- Introducere la miracolul eminescian (1992)
- Manuscrisele de la Cîmpulung (1997)
- Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri (1929-1947) (1998)
Publicistică
- Semnele Minervei, volumul I, ediţie de Marin Bucur (1994)
- Între suflet şi spirit, volumul II, ediţie de Marin Bucur (1996)
- Moartea omului de mâine, volumul III, ediţie de Marin Bucur (2003)
- Despre lăutărism (2007)
24 nov. 2010
SAVUREAZA CAFEAUA !!!
sursa : http://www.povesticutalc.ro
”Viata ca o cafea buna... Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi. Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : "- Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi. Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra. Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au. Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua. Savurati cafeaua, nu cestile! Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa. " trimisa de Timeea BĂLĂȘOIU ”
22 nov. 2010
O POVESTE
”Un profesor de filozofie statea in fatza studentilor sai avand cateva obiecte in fatza lui. Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber. Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viatza voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viatza voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viatza voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt. Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip. Acum urmeaza partea comica a povestirii! : ) ) Un student a luat borcanul, care cu toti erau de acord ca este plin, si a turnat in el o sticla de bere! Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul! Morala: Nu conteaza cat de plina iti este viatza, mereu ramane loc pentru o bere!”SURSA : http://www.compendium.ro/item_detalii.php?id_item=2315
19 oct. 2010
26 iul. 2010
PARERE
15 iul. 2010
WAKA WAKA - ADSIS TINERI FOR AFRICA
27 iun. 2010
POEZIE DE MANCAT CAND DORMI
de s-ar trezi din mine cuvintele uitate prin camara,
le-as pune sa se spele pe ochi
si sa-mi dea inapoi
imprumutul de visuri…
cu dobanda…evident…
dar…ele dorm
iar eu, treaz chiar si cand visez,
continui sa imprumut
litere
tuturor celor care mai viseaza
la propozitii…
e greu sa stii ce e in mintea unui cuvant…
poate vrea sa te faca pe la spate,
poate e vreun adulator neschimbabil,
poate vrea sa te ajute
sa cresti mare…
noi nu ne prea lasam iubiti de litere…
nu le raspundem la apeluri, la e-mailuri…
uitam ca ne-au ajutat
cand am avut nevoie…
sau ca nu s-au suparat
cand le-am inchis usa-n nas…
si cate litere nu ne asteapta inca
sa le vizitam
prin vreun colt de odaie…
dar noi..NU! calcam pe visuri
mai rau decat orele…
ingrijorati de amintiri,
de chipuri care-au fost,
de cuvinte care ne-au ranit
fara sa stie ce e in mintea noastra
asa cum nici noi nu stim
ce e in mintea lor…
de s-ar trezi din mine cuvintele uitate prin camara…
le-as despica in mii de litere
si as da cate una cadou visurilor
de noaptea lor de nastere…
24 iun. 2010
POEZIE DE MANCAT „ZIUA IN AMIAZA MARE”
eu inca sunt stresat de vremuri,
de vise, clipe, amintiri..
nu sunt lasat sa vad cum tremuri
tu, timp al moartelor iubiri…
visezi prea mult sub clipe stinse
nevrednice copil din nori!
nu stii ca zilele aprinse
sunt incheiate ca sa mori?
si nu stii tu ca din iubire
răsar apusuri de amor?
și nu stii tu ca din gandire
rasare rasarit de dor?
eu inca sunt stresat de vremuri,
de vise, clipe, amintiri..
nu sunt lasat sa vad cum tremuri
tu, timp al moartelor gandiri…
22 iun. 2010
POEZIE DE MANCAT IN EXCURSIE
am fost si eu candva pe-aici, in piata mortii,
gandindu-ma la bani in cont si la masini de lux,
dar nu mai vreau sa fiu lasat sa zbor in voia sortii
si nici sa plang si-apoi sa rad ca marea-n flux-reflux…
gandeste-te… ce rost mai au poetii, ce vis mai e iubirea
cand nesimtirea sta la kil in piata, pe tarabe,
cand literele nu mai sunt decat parfumuri slabe
iar viata ta nu costa mult, gandaci stricandu-ti firea…?
e simplu sa visezi la nemuriri de stele
si sa tot taci crezand ca faci un bine,
dar nu uita ca langa bine incap atatea rele
si clipele se duc rapid cu relele-n stamine…
ramai pe-autostrada, squarul nu-l atinge
viteza adapteaz-o conditiei de drum,
sa dai cand trebuie cu sutul intr-o minge
iar gura ta sa rada cu maximum de zoom…
18 iun. 2010
INVITATIE PENTRU CEI DIN IASI
Unde? Pe Bdul. Alexandru Lapusneanu, din Iasi…
Cand? Sambata, 19 iunie, incepand cu ora 19.00…
Ce? Cum ce????? Cel mai tare party in stil latino-american, cu muzica, dans, standuri cu produse aduse direct de la poalele Anzilor Cordilieri si….. Waka Waka! Ne alaturam initiativei Shakirei de a dansa ca semn de solidaritate pentru popoarele africane!
Ce spui? Te tine? Vino cu toata gasca ta si demonstreaza ca poti!
16 iun. 2010
2 iun. 2010
POEZIE DE MANCAT LA ORE TARZII
plecat am fost cand clipele s-au intors
de mana cu eternitatea,
plecat voi fi cand nemurirea va pleca
luand cu ea secundele pe care le pastrez
bine ingropate in gradina…
plecat am fost cand zambetele mele
au venit din vacanta,
plecat voi fi cand vacantele mele vor pleca si ele
in concediu…
plecat am fost cand sperantele mele
au reusit sa castige la loto,
plecat voi fi cand voi castiga marele premiu…
plecat am fost cand sentimentele mele
au facut pui…
plecat voi fi cand puii de sentimente vor creste mari
si-si vor lua zborul…
plecat am fost cand m-ati cautat,
plecat voi fi cand cautarea ma va cauta…
CORUL UNISON BRASOV
Duminica am fost la un concert.
Am extras din vocabularul meu limitat doua cuvinte care exprima cel mai popular și sincer concluzia mea : JOS PALARIA!!!
Corul UNISON, un cor in care nu canta oricine, ci cei mai talentati copii pe care i-am auzit cantand.
Un respect deosebit il am pentru dirijorul acestui cor dragalas, domnul George Dumitrascu, care a reusit prin carisma si daruirea lui sa dea acestor ingerasi dragostea pentru frumos, pentru arta, pentru muzica.
Cu un program foarte interesant, complex, uneori emotionant pana la lacrimi alteori antrenant pana la zambete, acest cor a transmis auditorului : calm, finete, iubire, dragalasenie, inocenta, bucuria de a fi copil si de a ramane asa.
JOS PALARIA inca o data in fata acestor copii minunati!!!
25 mai 2010
POEZIE NECOMESTIBILA
pe carari crepusculare
trece-agale
un timp fara de picioare,
cu artrita de bunic,
cu iubirea intr-un plic,
s-o trimita pe-alt pamant,
mai cuminte si mai sfant…
poate pare-o nebunie,
sa donezi ce ai mai fin,
insa timpul sigur stie
ca pamantul este plin
cu destule sentimente
parvenite din strabuni
de la care doar regrete
mai culeg acei nebuni
ce-au trimis iubirea-n plicul
timpului fără picioare…
iar acum trece bunicul
pe carari crepusculare…
19 mai 2010
PRELUARE DE PE BLOGUL http://adsistineri.wordpress.com
Cine suntem?/ Quienes somos?
Adsis Tineri s-a nascut ca entitate juridica in martie 2008, dar functioneaza ca grup activ din august 2007. Propunandu-ne sa fim mai mult decat un ONG, cei patru piloni ai grupului nostru sunt: serviciul (umanitar), comunicarea (punem un foarte mare accent pe relatiile dintre membrii grupului), formarea si rugaciunea (suntem un grup de tineri care promoveaza si traiesc in conformitate cu principiile crestine universale, fara a permite discriminarea de cult.
Conceptul “ADSIS” (care se traduce prin : “a fi prezent”) s-a nascut acum 4 decenii in Spania, din viziunea preotului catolic José Luis Pérez Álvarez. ADSIS si-a propus de la inceput sa faca o diferenta in societate, promovand demnitatea fiintei umane, ajungand acolo unde nimeni nu ajunge: printre cei mai marginalizati si defavorizati oameni.
Astazi Adsis exista in 3 tari din Europa: Spania, Italia si Romania; si in 6 tari din America de Sud: Argentina, Chile, Bolivia, Peru, Ecuador si Paraguay.
In conformitate cu statutul Asociatiei Adsis Tineri (Romania),
“Art. 8. Scopul Asociatiei ADSIS TINERI este de a :
promova si favoriza asistenta sociala, socio-sanitara si filantropia;
promova si apara drepturile omului;
favoriza instruirea si invatamantul, activitati ce trebuie indreptate in scopul de a aduce beneficii directe persoanelor defavorizate din punct de vedere social, fizic, psihologic, economic sau familial;
promova valorile si principiile moralei crestine;
sprijini tinerii si persoanele marginalizate sau excluse din punct de vedere social;
se implica in proiecte de responsabilitate sociala a companiilor (CSR)”
Adsis Tineri se formo como entidad juridica en Marzo 2008, pero functiona como grupo activo desde Febrero 2007. Proponiendonos ser mas que un ONG, los 4 pilones de nuesto grupo son: el servicio(umanitario), la comunicacion(ponemos mucho accento en las relationes entre los miembros del grupo), la formacion y la oracion(somos un grupo de jovenes que sostienen y viven en conformidad con los principios cristianos universales, sin permitir la discriminacion de culto.
El concepto de ADSIS (que se traduce por : “estar presentes”) nacio hace 4 decadas en Espana, desde la visoin del sacerdote catolico José Luis Pérez Álvarez. ADSIS se propuso a hacer una diferencia en la sociedad promovando la dignidad del ser umano, llegando alla donde nadie llega: entre las mas marginalizadas y desfavorecidas personas.
Hoy Adsis existe en 3 paises de Europa: Espana, Italia y Rumania y en 6 de America del Sur: Argentina, Chile, Bolivia, Peru, Ecuador y Paraguay.
En conformidad con la personalitad juridica de la asociacion ADSIS Tineri (Rumania):
“Art.8 La meta de la Asociacion ADSIS TINERI es de:
- promovar y favorecer la asistencia social, socio-sanitaria, la filantropia;
-promovar y defender los derechos del ser umano;
-favorecer el entrenamiento y la educacion, actividades que tienen que ser dirijidas para poder traer beneficios directos a las personas desfavorecidas de puncto de vista social, fizico, psicologico, economico o familial;
-promovar los valores y principios de la moral cristiana;
- sostener los jovenes y las personas marginalizadas o excluidas de puncto de vista social;
- implicarse en proyectos de responsabilid social de las companias.”
POEZIE DE MANCAT CAND NU MAI RAZI
sa razi fara sa speri in file scrise cu noroi,
pe strazi gri de cenusa
sa nu intri pe contrasens,
ca nu cumva din arme, din razboi
s-apară viermi de moarte
ce cauta-al tau sens…
fara sa crezi, fara sa vezi,
culorile de fluture
ce iti deschid visele spre speranta
se vor ivi sub ochii tai
si-ti vor canta
cu armonii ceresti
idealurile tale inca neatinse…
si tu vei sta admirand florile
ce infloresc numai pentru tine,
mireasma lor fiind un indiciu
ca nu ti-ai pastrat sensul degeaba
pe tot drumul…
sa nu calci linia continua
nici atunci cand vrei sa treci peste
un obstacol prea greu de depasit,
sau prea greu de ignorat,
sau prea greu de uitat…
dar daca totusi vei trece peste acea linie
sa nu uiti ca sunt doar doua sensuri…
alege tu pe care vrei sa mergi mai departe…
18 mai 2010
POEZIE DE MANCAT CAND NU TI-E FOAME
cand clipele de aur se duc spre groapa de gunoi,
iar tu plangand usor
te duci spre ea
nestiind cum sa iesi de pe drumul inchis al suferintei
construit de maidanezi nevaccinati…
…priveste in sus la cerul albastru, proprietatea unui
vesnic ras abstract care te va face sa te ridici
si sa vezi indicatoarele spre drumuri adevarate,
cu multe intersectii cu semafoare
doar cu o culoare: cea verde…
nu-ti va veni sa crezi,
o sa cazi iar la pamant, ingenuncheat in fata
celor care nu merita nici macar sa le saluti prezenta,
plangand in pumni si cerand soare si lumina
de la vagabonzi care trag din punga
iluzia unei clipe de aur,
invaluita intr-un ras fals
la care mai raspund doar pet-urile de bere…
…si atunci o raza cu ochii mari
si maini fine
te va lua in brate si-ti va spune acelasi lucru:
„priveste in sus!”
poate nu-ti va veni sa crezi nici de data asta…
dar se va intampla intr-o zi
sa privesti fara sa vrei in sus…
si vei zambi tinand in mana
o pancarda pe care vei scrie:
„m-am gasit privind in sus…”
POEZIE DE MANCAT LA PACHET
mai bine tac si spun in gand,
nu aruncand, nu fluierand,
povesti rostite-n neuroni
de chipuri mari de campioni…
mai bine rad si spun ce stiu
pe file albe, in pustiu,
nu aruncand, nu fluierand
peste o floare, peste-un gand…
mai bine plang si spun usor:
nu vreau sa plec, nu vreau sa mor,
dar vreau sa sper traind plecand
nu aruncand, nu fluierand…
mai bine nu mai zic nimic
trecandu-mi viata cateun pic
traind razand, sperand cantand,
nu aruncand, nu fluierand…
INTALNIRE ADSISTINERI CU NOII VOLUNTARI (ALTE POZE)
17 mai 2010
FA-TI SIMTITA PREZENTA
In sunete de haos, in lacrimi de abis
fii tu un zambet tandru, fii tu un mare vis…
nu crede tot ce zboara prin minți de rumegus,
nu fi nici tu cu ceilalti un fiu de carabus…
nu plange dupa ploaie cand nu vezi curcubeul,
nu suspina cand altul iti da ca hrana raul…
sa razi cand fulgera cu ironii stupide
venite de la caini cu mintile aride…
sa speri cand cade bruma pe visuri de iubire
sa crezi in stele care nu cad in amagire…
prezenta ta sa fie un soare pentru lume
iar chipul tau sa fie oglinda cu renume…
...versuri scrise gandidu-ma la ADSIS...
FA-ti SIMTITA PREZENTA
Daca esti interesat de profilul si activitatile acestei asociatii nu ezita sa pui intrebari, sa ne contactezi sau sa intri pe: http://adsistineri.wordpress.com
Va asigur ca experienta pe care o veti avea in cadrul acestei asociatii va va ajuta foarte mult sa va cunoasteti si sa cunoasteti multi oameni noi sa ajutati, sa fiti ajutati, iar pentru cei care nu vad nici un orizont in viata lor: ii asigur ca il vor gasi.
FA-TI SIMTITA PREZENTA!!!
INTALNIRE ADSISTINERI CU NOII VOLUNTARI
Pe 15 mai a avut loc intalnirea cu noii voluntari ai asociatiei ADSISTINERI. Am fost si eu prezent impreuna cu o colega de facultate disponibila pentru a face si ea parte din aceasta frumoasa familie.
Inainte de aceasta intalnire am avut o alta intrevedere doar cu voluntarii grupului Zmeu tot din cadrul aceleiasi asociatiei in care am aratat ca mi-am facut temele…nu prea bine …adica mi-am prezentat proiectul personal si am primit sfaturi de la prietenii mei.
La intalnirea cu noii voluntari am fost desemnat sa spun cateva cuvinte despre cum a fost experienta de vara trecuta din campusul din satul Zmeu. Eu am inceput sa spun mai multe decat trebuia, la faza cu sobolanii am exagerat(si mi-am dat seama de greseala dupa…pe moment mi s-a parut ceva fascinant;))…) si pentru asta mi-am incheiat rapid descrierea.
Vineri, impreuna cu colega mea de facultate, m-am plimbat prin tot Iasiul(asta pentru ca ea nu mai fusese niciodata „la Moldova”…), am mancat cozonac la Magda acasa(tin sa mentionez ca nu era „facut” de ea...), iar seara am fost la un film la care imi cadeau ochii in gura pentru ca eram foarte obosit.
Chiar daca nu au fost foarte multi voluntari la aceasta intalnire din diferite motive(poate ora nepotrivita, ziua, weekendul, etc. etc. …) am aflat ca sunt multi doritori care nu au putut ajunge dar vor participa in campusuri. Astfel, familia noastra se mareste in fiecare an si asta este foarte bine. Este foarte frumos sa vezi cum eforturile fiecaruia din asociatie au dat roade prin venirea a tot mai multi voluntari.
Multumesc voluntarilor(Paul, Andrei) care ma cazeaza in apartamentul lor de fiecare data cand vin in Iasi.
Multumesc Mariei care a cazat-o pe Maria (colega mea de facultate) in apartamentul ei.
Multumesc colegei mele de facultate pentru disponibilitate.
Multumesc voluntarilor de la care, de fiecare data cand merg in Iasi, invat multe si astfel vin mult mai optimist si plin de viata in Brasov.
Apropo de Brasov, poate candva o sa reusesc sa infiintez o „filiala” a ADSIS-ului si aici.