am fost si eu candva pe-aici, in piata mortii,
gandindu-ma la bani in cont si la masini de lux,
dar nu mai vreau sa fiu lasat sa zbor in voia sortii
si nici sa plang si-apoi sa rad ca marea-n flux-reflux…
gandeste-te… ce rost mai au poetii, ce vis mai e iubirea
cand nesimtirea sta la kil in piata, pe tarabe,
cand literele nu mai sunt decat parfumuri slabe
iar viata ta nu costa mult, gandaci stricandu-ti firea…?
e simplu sa visezi la nemuriri de stele
si sa tot taci crezand ca faci un bine,
dar nu uita ca langa bine incap atatea rele
si clipele se duc rapid cu relele-n stamine…
ramai pe-autostrada, squarul nu-l atinge
viteza adapteaz-o conditiei de drum,
sa dai cand trebuie cu sutul intr-o minge
iar gura ta sa rada cu maximum de zoom…
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu