AN BUN (AMIN) !

POEZIE DE MANCAT INAINTE DE CULCARE

grele trepte…

si alunecoase…

au gresie ieftina

luata de la bisnitarii

care nu au ce face

cu secundele ramase in stoc…

trosnesc zambetele oamenilor

lasati intr-un colt de vis

sub picioarele digerate

ale ochilor mei

frumos impachetati

si asezati pe rafturile timpului…

un timp mereu, mereu fara…

clienti.

DESPRE REGRETATUL PAPA IOAN PAUL AL II-LEA

Acest Papa este pentru mine o parte din viata, o parte din amintiri, o parte din oamenii pe care nu i-am cunsocut niciodata dar de la care am invatat multe.

Papa Ioan Paul al II–lea (născut Karol Józef Wojtyła, * 18 mai 1920, Wadowice, Polonia — † 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei - și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.

A fost botezat Karol Józef Wojtyła. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Mama sa a fost o catolică credincioasă și a ținut ca fiul ei să se nască aproape de o biserică pentru ca primele sunete auzite de fiul ei să fie „cântări aduse Domnului”. Pe când Karol încă era foarte mic, mama lui obișnuia să le spună cunoscuților „Veți vedea că fiul meu Karol va deveni o persoană importantă”.

Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978- aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).

Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe papă, care avea să afirme despre accident : „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a iertat în mod public pe agresor. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliția politică din acea țară a descoperit și contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă. Pe 6 ianuarie 1995 poliția filipineză a reușit să oprească „Operația Bojinka”, care urmărea același scop.

Starea de sănătate a papei s-a agravat în primele luni ale anului 2005, când a trebuit să fie spitalizat în spitalul Gemelli din Roma dn cauza unei dificultăți respiratorii. Deși i s-a realizat o traheotomie în martie, între 31 martie și 1 aprilie a suferit o septicemie din cauza unei infecții a căilor urinare. A murit pe 2 aprilie 2005 și Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) a fost declarat succesorul său.

POEZIE DE MANCAT UITANDU-TE-N OGLINDA

acordurile vietii ma arunca intr-o goala melodie, cantata de vesnicia amintirilor, o vesnicie muta, colorata numai in secunde bine pastrate in vid… ca niste pet-uri pentru reciclare sunt gandurile mele ce renasc din zi in zi fara sa ma-ntrebe daca mai au loc pe bucata mea de viata…

POEZIE DE MANCAT IN TREN

Sunt multe clipe care nu iti apartin… poti sa le folosesti, poti sa le transmiti, poti sa le faci cadou, dar…nu sunt ale tale… le-ai primit si tu de la cineva la un moment dat… poate de la un Mos Craciun numai de tine stiut sau poate de la un prieten drag abia venit de la piata… cu clipele nu te joci… abia atunci cand reusesti sa intelegi ca xeroxul nu are nici un folos fara tus, abia atunci poti sa zambesti si sa continui sa-ti saruti prietena ca si cand nu ai mai fi facut-o…

COLINDELE CORULUI UNISON BRASOV

Ieri, incepand cu ora 19:00 am uitat pentru o ora si jumatate de Drept Civil sau alta materie dintr-asta...pentru ca am fost la un concert aniversar al corului de copii „UNISON” din Brasov. Nu vreau sa fac reclama exagerata si ieftina, insa acesti copii chiar merita tot respectul nostru(si nu doar copii). Atunci cand muncesti mult si faci sacrificii enorme pentru a face performanta astepti in schimb recunostinta celorlalti sau macar...respectul cuvenit. Acesti copii au tot respectul meu (si sigur nu doar la meu...-a se vedea toate realizarile si proiectele, concertele in care au fost implicati-). Inca un aspect : se autofinanteaza. Nu mai continui, o sa va las sa va convingeti singuri ascultandu-i si mergand la concertele lor. Au si site : www.corulunison.com Au si multe videoclipuri pe youtube: par example :

POEZIE DE MANCAT DIMINEATA

Ai putea sa crezi

ca ninsoarea asta pe care pasesti

are mai multa viata decat tine…

ca iarba asta umeda, mlastinoasa,

te cuprinde mai rau decat

acel fior

pe care il ai

cand pierzi vremea nopti intregi

cu povestile

unor anonimi…

telefonul nu suna cand vrei tu,

mana altuia e mana altuia…

si nu te mai plange

cand iti dai mainile imprumut

si ramai fara ele…

la nevoie…

va veni un timp

cand o viata va fi pentru tine

cat o secunda pentru altul…

SI ATUNCI SA TE VAD !!!

Ce-o sa mai zici? Ce-o sa mai speri?

trateaza secundele ca pe propriile vieti

imbinate intr-o moarte

de toata frumusetea!

DESPRE CONSTANTIN NOICA

Am de pregatit o lucrare de seminar la disciplina „FILOSOFIA DREPTULUI”. Trebuia sa aleg un filosof. L-am ales pe Constantin Noica. Are o viata extraordinara, a avut prieteni extraordinari. Cateva date bio-bibliografice despre aceasta personalitate:

Constantin Noica s-a născut în casa familiei de aromâni Grigore şi Clementa Noica din satul Vităneşti, reşedinţa comunei omonime din judeţul Teleorman. A urmat gimnaziul la liceul „Dimitrie Cantemir”, iar clasele liceale la liceul „Spiru Haret” din Bucureşti. În timpul studiilor a locuit la casa din Capitală a familiei.

A debutat în 1927 în revista liceului, Vlăstarul, cu eseuri care au fost publicate în 1934 în volumul Mathesis sau bucuriile simple. În timpul anilor de liceu l-a avut ca profesor de matematică pe poetul Ion Barbu, o autoritate certă în domeniul literar.

După terminarea liceului, Constantin Noica s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. La facultate l-a întâlnit pe profesorul Nae Ionescu care a adunat în jurul său şi a elevat o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran.

După facultate, între 1931 şi 1932, s-a înrolat şi a satisfăcut stagiul militar la Batalionul de Vânători de Munte din Sinaia, apoi s-a angajat ca bibliotecar şi a înfiinţat societatea culturală „Criterion”, la ale cărei întruniri a participat timp de aproape doi ani.

A urmat timp de un an cursurile Facultăţii de Matematică pe care mai apoi le-a întrerupt la sugestia profesorului său de matematică din liceu, Ion Barbu, care i-a spus că nu este construit pentru asta.

În 1934 s-a căsătorit cu Wendy Muston, o englezoaică pe care a cunoscut-o întâmplător într-o excursie, dând astfel peste cap planurile tatălui său, care dorea să-l însoare cu tânăra Cesianu, care provenea dintr-o familie bună. S-a mutat la Sinaia unde a început să traducă romanele poliţiste ale lui Edgar Wallace pentru editura Hertz. În anul următor s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a fost operat şi a rămas cu un singur rinichi. În primăvara anului 1938 a plecat la Paris cu o bursă pe un an din partea statului francez.

Printr-o scrisoare trimisă de la Paris, Noica şi-a anunţat adeziunea la mişcarea legionară, determinat fiind de asasinatul lui Corneliu Zelea Codreanu. În 1940 şi-a susţinut la Bucureşti lucrarea de doctorat şi a participat şi la alte acţiuni legionare, în presă prin revista „Adsum”, pe care a scris-o toată singur şi a publicat-o din bani proprii. Tot în acest an, Noica s-a dezis de mişcarea legionară ca urmare a asasinatului lui Nicolae Iorga şi a plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, unde i s-a cerut să scrie o istorie a filosofiei româneşti. Rămâne aici până în 1944, timp în care participă de mai multe ori la seminarul de filosofie a renumitului profesor Martin Heidegger. În perioada 1949 - 1958, are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar în 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică. Din această perioadă, Constantin Noica începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă o serie de colegi cercetători mai tineri, precum Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Din 1975, se retrage la Păltiniş, în judeţul Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice atrăgându-şi o serie de discipoli cunoscuţi sub denumirea de „Şcoala de la Păltiniş”. Se stinge din viaţă la 4 decembrie 1987, la vârsta de 78 de ani. Constantin Noica a fost înmormântat două zile mai târziu la Schitul Păltiniş, după dorinţa sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Î.P.S. Mitropolitul Antonie al Ardealului.

Lucrări filosofice

Opere antume

• Mathesis sau bucuriile simple (1934)
• Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936)
• De caelo (1937)
• Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (1940)
• Două introduceri şi o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării (1943)
• Pagini despre sufletul românesc (1944)
• Jurnal filosofic (1944)
• Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica (1962)
• Douăzeci şi şapte de trepte ale realului (1969)
• Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969)
• Rostirea filozofică românească (1970)
• Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973)
• Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975)
• Despărţirea de Goethe (1975)
• Sentimentul românesc al fiinţei (1978)
• Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan. (1978)
• Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului (1980)
• Devenirea întru fiinţă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiţionale; vol. II: Tratat de ontologie (1981)
• Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984)
• Scrisori despre logica lui Hermes (1986)

Opere postume

• De Dignitate Europae (1988)
• Jurnal de idei (1990)
• Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru (1990)
• Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992)
• Introducere la miracolul eminescian (1992)
• Manuscrisele de la Cîmpulung (1997)
• Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri (1929-1947) (1998)

Publicistică

• Semnele Minervei, volumul I, ediţie de Marin Bucur (1994)
• Între suflet şi spirit, volumul II, ediţie de Marin Bucur (1996)
• Moartea omului de mâine, volumul III, ediţie de Marin Bucur (2003)
• Despre lăutărism (2007)