30 dec. 2010
13 dec. 2010
POEZIE DE MANCAT INAINTE DE CULCARE
grele trepte…
si alunecoase…
au gresie ieftina
luata de la bisnitarii
care nu au ce face
cu secundele ramase in stoc…
trosnesc zambetele oamenilor
lasati intr-un colt de vis
sub picioarele digerate
ale ochilor mei
frumos impachetati
si asezati pe rafturile timpului…
un timp mereu, mereu fara…
clienti.
DESPRE REGRETATUL PAPA IOAN PAUL AL II-LEA
Acest Papa este pentru mine o parte din viata, o parte din amintiri, o parte din oamenii pe care nu i-am cunsocut niciodata dar de la care am invatat multe.
Papa Ioan Paul al II–lea (născut Karol Józef Wojtyła, * 18 mai 1920, Wadowice, Polonia — † 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei - și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.
A fost botezat Karol Józef Wojtyła. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Mama sa a fost o catolică credincioasă și a ținut ca fiul ei să se nască aproape de o biserică pentru ca primele sunete auzite de fiul ei să fie „cântări aduse Domnului”. Pe când Karol încă era foarte mic, mama lui obișnuia să le spună cunoscuților „Veți vedea că fiul meu Karol va deveni o persoană importantă”.
Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978- aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).
Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe papă, care avea să afirme despre accident : „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a iertat în mod public pe agresor. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliția politică din acea țară a descoperit și contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă. Pe 6 ianuarie 1995 poliția filipineză a reușit să oprească „Operația Bojinka”, care urmărea același scop.
Starea de sănătate a papei s-a agravat în primele luni ale anului 2005, când a trebuit să fie spitalizat în spitalul Gemelli din Roma dn cauza unei dificultăți respiratorii. Deși i s-a realizat o traheotomie în martie, între 31 martie și 1 aprilie a suferit o septicemie din cauza unei infecții a căilor urinare. A murit pe 2 aprilie 2005 și Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) a fost declarat succesorul său.
POEZIE DE MANCAT UITANDU-TE-N OGLINDA
9 dec. 2010
POEZIE DE MANCAT IN TREN
Sunt multe clipe care nu iti apartin…
poti sa le folosesti, poti sa le transmiti,
poti sa le faci cadou,
dar…nu sunt ale tale…
le-ai primit si tu de la cineva
la un moment dat…
poate de la un Mos Craciun numai de tine stiut
sau poate de la un prieten drag
abia venit de la piata…
cu clipele nu te joci…
abia atunci cand reusesti sa intelegi
ca xeroxul nu are nici un folos
fara tus,
abia atunci poti sa zambesti
si sa continui
sa-ti saruti prietena
ca si cand nu ai mai fi facut-o…
COLINDELE CORULUI UNISON BRASOV
8 dec. 2010
POEZIE DE MANCAT DIMINEATA
Ai putea sa crezi
ca ninsoarea asta pe care pasesti
are mai multa viata decat tine…
ca iarba asta umeda, mlastinoasa,
te cuprinde mai rau decat
acel fior
pe care il ai
cand pierzi vremea nopti intregi
cu povestile
unor anonimi…
telefonul nu suna cand vrei tu,
mana altuia e mana altuia…
si nu te mai plange
cand iti dai mainile imprumut
si ramai fara ele…
la nevoie…
va veni un timp
cand o viata va fi pentru tine
cat o secunda pentru altul…
SI ATUNCI SA TE VAD !!!
Ce-o sa mai zici? Ce-o sa mai speri?
trateaza secundele ca pe propriile vieti
imbinate intr-o moarte
de toata frumusetea!
2 dec. 2010
DESPRE CONSTANTIN NOICA
Am de pregatit o lucrare de seminar la disciplina „FILOSOFIA DREPTULUI”. Trebuia sa aleg un filosof. L-am ales pe Constantin Noica. Are o viata extraordinara, a avut prieteni extraordinari. Cateva date bio-bibliografice despre aceasta personalitate:
Constantin Noica s-a născut în casa familiei de aromâni Grigore şi Clementa Noica din satul Vităneşti, reşedinţa comunei omonime din judeţul Teleorman. A urmat gimnaziul la liceul „Dimitrie Cantemir”, iar clasele liceale la liceul „Spiru Haret” din Bucureşti. În timpul studiilor a locuit la casa din Capitală a familiei.
A debutat în 1927 în revista liceului, Vlăstarul, cu eseuri care au fost publicate în 1934 în volumul Mathesis sau bucuriile simple. În timpul anilor de liceu l-a avut ca profesor de matematică pe poetul Ion Barbu, o autoritate certă în domeniul literar.
După terminarea liceului, Constantin Noica s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. La facultate l-a întâlnit pe profesorul Nae Ionescu care a adunat în jurul său şi a elevat o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran.
După facultate, între 1931 şi 1932, s-a înrolat şi a satisfăcut stagiul militar la Batalionul de Vânători de Munte din Sinaia, apoi s-a angajat ca bibliotecar şi a înfiinţat societatea culturală „Criterion”, la ale cărei întruniri a participat timp de aproape doi ani.
A urmat timp de un an cursurile Facultăţii de Matematică pe care mai apoi le-a întrerupt la sugestia profesorului său de matematică din liceu, Ion Barbu, care i-a spus că nu este construit pentru asta.
În 1934 s-a căsătorit cu Wendy Muston, o englezoaică pe care a cunoscut-o întâmplător într-o excursie, dând astfel peste cap planurile tatălui său, care dorea să-l însoare cu tânăra Cesianu, care provenea dintr-o familie bună. S-a mutat la Sinaia unde a început să traducă romanele poliţiste ale lui Edgar Wallace pentru editura Hertz. În anul următor s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a fost operat şi a rămas cu un singur rinichi. În primăvara anului 1938 a plecat la Paris cu o bursă pe un an din partea statului francez.
Printr-o scrisoare trimisă de la Paris, Noica şi-a anunţat adeziunea la mişcarea legionară, determinat fiind de asasinatul lui Corneliu Zelea Codreanu. În 1940 şi-a susţinut la Bucureşti lucrarea de doctorat şi a participat şi la alte acţiuni legionare, în presă prin revista „Adsum”, pe care a scris-o toată singur şi a publicat-o din bani proprii. Tot în acest an, Noica s-a dezis de mişcarea legionară ca urmare a asasinatului lui Nicolae Iorga şi a plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, unde i s-a cerut să scrie o istorie a filosofiei româneşti. Rămâne aici până în 1944, timp în care participă de mai multe ori la seminarul de filosofie a renumitului profesor Martin Heidegger. În perioada 1949 - 1958, are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar în 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.
Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică. Din această perioadă, Constantin Noica începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă o serie de colegi cercetători mai tineri, precum Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Din 1975, se retrage la Păltiniş, în judeţul Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice atrăgându-şi o serie de discipoli cunoscuţi sub denumirea de „Şcoala de la Păltiniş”. Se stinge din viaţă la 4 decembrie 1987, la vârsta de 78 de ani. Constantin Noica a fost înmormântat două zile mai târziu la Schitul Păltiniş, după dorinţa sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Î.P.S. Mitropolitul Antonie al Ardealului.
Lucrări filosofice
Opere antume
- Mathesis sau bucuriile simple (1934)
- Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936)
- De caelo (1937)
- Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (1940)
- Două introduceri şi o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării (1943)
- Pagini despre sufletul românesc (1944)
- Jurnal filosofic (1944)
- Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica (1962)
- Douăzeci şi şapte de trepte ale realului (1969)
- Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969)
- Rostirea filozofică românească (1970)
- Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973)
- Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975)
- Despărţirea de Goethe (1975)
- Sentimentul românesc al fiinţei (1978)
- Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan. (1978)
- Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului (1980)
- Devenirea întru fiinţă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiţionale; vol. II: Tratat de ontologie (1981)
- Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984)
- Scrisori despre logica lui Hermes (1986)
Opere postume
- De Dignitate Europae (1988)
- Jurnal de idei (1990)
- Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru (1990)
- Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992)
- Introducere la miracolul eminescian (1992)
- Manuscrisele de la Cîmpulung (1997)
- Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri (1929-1947) (1998)
Publicistică
- Semnele Minervei, volumul I, ediţie de Marin Bucur (1994)
- Între suflet şi spirit, volumul II, ediţie de Marin Bucur (1996)
- Moartea omului de mâine, volumul III, ediţie de Marin Bucur (2003)
- Despre lăutărism (2007)