MONOLOGUL STUDENTULUI CARE N-ARE

Cum? N-am bani? N-am aer? N-am viață? N-am aia, n-am ailaltă, n-am să beau, n-am să mănânc, n-am să…n-am să… Dacă îmi pun la treabă neuronii cred că o să găsesc ceva să mănânc… Să muncească ei pentru mine…să meargă ei la facultate…eu n-am…ce să mănânc… Nu-mi mai plac stridiile, icrele, cozonacul, sarmalele… Îmi amintesc că într-o zi m-am gândit să mă mut pe lună…sau pe stele…sau să mă stabilesc în altă galaxie…trec eu printr-o gaură neagră cumva… Sunt mai frumoase fetele pe lună…au toate laptop, sunt atât de gingașe, delicate…că le-aș mânca pe toate…cu tot cu laptop…probabil tot neuronii le-ar mânca... nu mă lasă să fac tot ce vreau… Asta nu ar fi o problemă…dar mai vrei și tu să mergi într-o zi la piață, nu la facultate, la un meci de box dintre o gorilă și-un hipopotam, nu la plictisitoarele alea de cofetării…sau … câte și mai câte…sunt atâtea de făcut pe lumea asta… Prima oară când am mers la un restaurant îmi amintesc că eram foarte nerăbdător să-mi pun sare pe cartofii prăjiți…acum nu mă mai interesează nici ce este în meniu…tot ce contează este să fie un meniu… M-am gândit de multe ori ce culoare de pastă de la pix mă reprezintă…nu am găsit răspuns…așa că încerc să scriu cu cât mai multe culori…de ce? Îmi dă impresia că am o viață mai vie, mai colorată… Și când îmi iau o înghețată e la fel…să fie asortată!!! Cu banane, căpșuni, vanilie, ciocolată…să fie toate acolo….că nu se știe niciodată când ai nevoie de ele… Odată mă gândeam la îngeri…săracii…să nu știe ei care le este sexul….cum să se treacă în buletin, cu ce cifră le începe CNP –ul…chiar mi-ar fi plăcut să fiu pentru o zi înger…să nu mai plătesc taxe la facultate…să nu mai fiu din România, să nu mai știu de unde sunt…să ma duc pe Lună…pentru că acolo sunt fetele frumoase…dar…eu …n-am…ce n-am? Eee…atâta plâns… N-am aia, n-am ailaltă…să beau, să mănânc, să…să… …noroc de neuroni… (textul asta trebuie interpretat...cine il intelege mutatis mutandis n-a inteles nimic...)

POZE 25 APRILIE, IASI, SPECTACOLUL „ZAMBETUL INIMII”

DOUA FRUMOASE DOMNISOARE... IN POZA ASTA CHIAR SE OBSERVA CA SUNT MAI INALT DECAT MAGDA... UNUL DIN CEI MAI TALENTATI CLOWNI... INCERCAM SA FACEM PE CLOWNII...

POZE 25 APRILIE, IASI, SPECTACOLUL „ZAMBETUL INIMII”

PRELUARE DE PE BLOGUL www.adsistineri.wordpress.com

ZÂMBETUL INIMII LA SFÂRŞIT Atunci când cineva ne cere să acceptăm o activitate, prima întrebare pe care i-o adresăm este: „ Dar mie ce-mi iese?”. Voluntarii ADSIS TINERI au uitat de mult timp această întrebare, disponibilitatea lor prinzând contur pe 25 aprilie 2010 în parcul Copou, la Sala de Cultură „Mihail Ursachi”, prin memorabilul și extraordinarul spectacol caritabil „ZÂMBETUL INIMII”. După ce am petrecut o jumătate de zi pe bulevardul ȘTEFAN CEL MARE făcând cunoscută asociația noastră prin diferite metode – un clown care speria copiii, un kilt superb, nişte poze cu activitatea noastră din anii anteriori, desene, pliante pentru promovarea spectacolului, vorbe multe, discuții purtate cu trecătorii interesați, zâmbete și multe „baloane cu forme” – , activitate numită „EXPOVOLUNTAR” din cadrul Săptămânii Naționale a Voluntariatului, am purces spre locul cu pricina de la ora 15:00(spectacolul). Prezentabilii prezentatori ai acestui spectacol au fost Carmen și Andrei, care au reușit prin munca lor dinaintea spectacolului și prezența deosebită din timpul acestuia să pună cap la cap, împreună cu regizorul spectacolului Alina, toate momentele frumoase ce constituiau acest eveniment. Acest spectacol nu a fost unul obișnuit. De ce? Pentru că a îmbinat armonios multe minți diferite, multe idei controversate și multe situații în contrast. De la cântec la clovni, de la dans la recital la pian, de la teatru, iar la recital voluntarii au reuşit să uimescă publicul prin minunatul spectacol oferit. Seara a fost deschisă cu un minunat și sugestiv Power Point realizat de drăguța prezentatoare Carmen, în care au fost expuse publicului activitățile noastre trecute, pentru ce luptăm, pentru cine dedicăm timp, care sunt valorile după care se ghidează Asociația „ADSIS” și ce vrem să facem cu fondurile strânse în urma acestui spectacol. A urmat o melodie interpretată de 3 voluntari Adsis Tineri foarte talentați – Alexandra, Iulian și Alin – intitulată „O lume întreagă de copii”, melodie care, prin linia sa melodică a impresionat publicul, unii chiar ajungând să cânte împreună cu formația refrenul. Momentul comic numit „Orchestra” pregătit de amuzanții voluntari – clowni ai asociației noastre – Roxana, Ștefania, Ionel , Roxana și Vlad – a făcut spectatorii să râdă și să se destindă, talentul lor de a cânta la diverse „instrumente” nefiind contestat de nimeni. O colaborare foarte roditoare s-a materializat într-o frumoasă și admirabilă prezență a unui grup de copii de la școala 23 din Nicolina, dansul lor pe amuzanta melodie „Chu wa wa” creeând atmosferă printre spectatori, indiferent de vârstă. O prestație deosebită au avut și atunci când au cântat melodia „Dacă vesel se trăiește fă așa..?”, melodie interpretată cu mult zâmbet pe buze și stârnind în sală un dor de copilărie, perioada cea mai frumoasă a vieții pentru cei mai mulți dintre noi. Prin disponibilitatea lor gratuită acești copii au arătat celor mari, care nu au înțeles ce frumos este să oferi din timpul tău pentru ceilalți, că nu există o anumită vârstă la care poți să începi să fii voluntar. Din acest grup formidabil o frumoasă și talentată fetiță, Mălina, care practică gimnastica, a reprezentat pe scenă un moment extraordinar de aerobic. Cu un zâmbet unic și o prezență scenică deosebită, delicata elevă a stârnit simpatia multor fețe din sală. O intervenție amuzantă au avut-o și simpaticii voluntari Ionel și Iulian care au jucat sceneta „Băgăciosul”, moment care a stârnit foarte multe zâmbete în sală, unii copii fiind chiar fascinați de modul cum acești doi băieți și-au interpretat rolurile. O interesantă comparație între viața la țară și cea de la oraș a fost reprezentată artistic de simpaticile noastre Roxane, care au reușit să demonstreze că România „este țara tuturor contrastelor”, uneori poate exagerat, dar tot pentru a accentua această idee. Concret, cele două voluntare au jucat în rolurile a două fete, una de la țară și alta de la oraș, care încercau prin diferite metode să-și demonstreze reciproc că „nu contează cu ce te machezi, important e că te machezi”. Astfel, fata de la țară ajungând să se parfumeze cu ceapă, sau să folosească pe post de ruj, un ou de găină. După o scurtă pauză de 10 minute, a urmat un moment forte al spectacolului nostru, recitalul la pian al talentatului nostru voluntar, profesorul de educație muzicală – Ionuţ Bradu. Acest moment a fost împărțit în două intervenții, între cele două părți ale recitalului fiind incluse două momente artistice. Primul moment a fost pregătit de voluntara noastră Alina și una din colegele ei, ambele fiind studente în anul I la Teatru, pregătirea și experiența lor fiind vizibile, calități demonstrate prin interpretarea scenetei „Aiuritele”. Sceneta a reușit să producă multe râsete în sală, cele două fete fiind apreciate pentru talentul și prestația lor deosebită. A urmat o altă scenetă, „Costică, dormi?”, în roluri fiind tot actrița noastră studentă Alina, împreună cu un alt voluntar talentat Paul. Cei doi au reșit să reprezinte sugestiv o frumoasă relație de căsătorie în care soțul foarte somnoros încearcă să doarmă, acesta nefiind lăsat de soția sa, femeie foarte cicălitoare, cu sentimentul fals al nevinovăției. Interpretarea se sfârșește cu momentul venirii dimineții când soțul, mai somnoros decât atunci când „s-a culcat”, îi cere soției să-i facă o cafea. Prestația acestor doi voluntari a animat atmosfera din sală care se pregătea pentru următoarea parte din programul artistic de pian al aceluiași profesor – voluntar. Frumoasele piese interpretate și cântate de către voluntarul nostru au produs în sală un frumos sentiment de romantism. Cu aceste acorduri blânde de pian spectacolul s-a sfârșit, în holul Sălii de Cultură fiind amenajate o tombolă cu diverse surprize, o cutie pentru donații pentru binefăcători și o măsuță cu diferite obiecte de vânzare. Toate aceste acțiuni – EXPOVOLUNTAR, SPECTACOLUL, TOMBOLA, VÂNZAREA DE OBIECTE, CUTIA CU DONAȚII - au fost organizate pentru promovarea asociației noastre, pentru strângerea de fonduri în vederea organizării a cinci ȘCOLI DE VARĂ în 4 sate moldovenești cu copii mai puțin norocoși – Miroslava, Vânători, Fundu Răcăciuni, Rediu – și unul în cartierul Nicolina din Iași. Chiar dacă au fost prezentate aici doar momentele existente în spectacol, pentru organizarea acestui eveniment au fost implicați toți voluntarii activi Adsis Tineri, fiecare având câte o sarcină în culise foarte bine pusă la punct. Suntem foarte mulțumiți pentru că eforturile noastre au dat roade prin acest spectacol. Mulțumim fiecărui binefăcător și asigurăm cu rugăciunile noastre pe toți aceia care ne-au ajutat, ne ajută și ne vor ajuta să continuăm proiectele propuse. De asemenea, sperăm că prin acest spectacol și prin modul cum am prezentat asociația noastră să fi expus destule motive astfel încât să existe cât mai mulți tineri care să ni se alăture. Mulțumim tuturor voluntarilor și urăm tuturor să ne facem simțită prezența oriunde am fi ajutându-i pe ceilalți prin gesturi mici și simple dar pline de iubire. Iar nouă, voluntarilor, după atâta muncă nu ne rămâne decât să aşteptăm cu nerăbdare întâlnirea din mai cu voi, noii noştri voluntari…aşa că pregătiţi-vă pentru că revenim cu veşti cât mai curând! aici este si linkul cu PREZENTAREA ADSIS TINERI expusa la inceputul spectacolului... http://www.youtube.com/watch?v=EhEaXeId46A&feature=player_embedded

Gândac

Am o clipă-n mâna stângă şi o veşnicie-n dreapta şi mă răcoresc sub soare cu o ploaie la picioare.. verde infinit se-aşterne între două lumi obscure şi curata neputinţă a unui gândac din nori îmi cam dă peste picioare alifii cicălitoare… şi m-apăs cu greutate peste –o pană de cristal ce în coborâşul tainic mă cuprinde sepulcral flori zâmbesc din ploi mărunte picurând uşor pe gene gura îmi închide ochii cu dulceţuri de migrene… poate cioara ce mă-ncântă noaptea când strivesc copacii poa’ să-mi spună de ce oare nu îmi plac deloc gândacii? şi o roata argintie caldă mă îmbrăţişează dar eu tac sub norii negri ce deschid drum la gândaci căci sunt sigur că trădează tot ce … faci.

Puncte, puncte …

Puncte, puncte…
mori defuncte
legănate-n vânt de seară
lună clară,
chip de fiară
ascuţit cuţit ce taie
 luna-n patru,
oaie laie,
 bucălaie
 şi pe pajişti adormite
stau ascunse oseminte
printre flori de păpădie
 ce adie-n pălărie
de cioban sultan de seară…
 primăvară…
fără scară
mă ridic spre avioane
fără apă sau butoane
fără toane…
am rămas pe nori
cu flori
ce m-alină…
 lină, lină
 o stufoasă balerină
 pe ocean de ban teluric
sânge-n puric…

mă transform în munţi cristalici
animalici, animalici…

ÎNTÂLNIRE ADSIS TINERI XAVERIANUM 10 aprilie 2010

Dacă ar fi să caracterizez întâlnirea ADSISTINERI din data de 10 aprilie 2010 de la XAVERIANUM printr-o sintagmă, aș zice așa : „ felicitări pentru zâmbetul inimii”. Această sintagmă are un dublu înțeles : cel al admirației pentru activitatea asociației și pentru spectacolul ce va avea loc pe 25 aprilie, pentru zâmbetul fiecărei inimi din ADSIS TINERI. Celălalt înțeles se referă la aspectul material al acestei întâlniri : felicitările ce au fost confecționate în vederea vânzării lor pentru strângerea de fonduri („ZÂMBETUL INIMII” este denumirea generică a spectacolului…) Desigur, nu doar felicitările au fost în centrul discuției ci și ultimele știri despre locurile unde vom organiza campusurile în această vară, modul cum ne vom organiza în ziua spectacolului, activitățile la care vom participa în SNV, ș.a. Ce m-a interesat mai mult: revederea cu persoane de la care am învățat atâtea, uneori poate fără să vreau. Și viceversa e valabilă…

ÎNTÂLNIREA DINAINTEA ÎNTÂLNIRII

Necunoscător într-ale „Ieșilor” m-am lăsat purtat pe străzile acestui oraș de priceputul și incontestabilul ghid – Vasile. Ajunși în Iași mai devreme decât prevedea înțelegerea noastră, am decis împreună cu Vasile să „navigăm” primprejurul Pieței „Uimirii”, locul întâlnirii noastre. Primprejur ca să nu ne pierdem, desigur. Ne-am făcut „una bucată poză” în fața Universității de Medicină (parcă…), ne-am mai învârtit cât am mai putut, am căutat un magazin serios de la care să cumpărăm niște baterii pentru aparat (care s-au dovedit ulterior incapabile să țină pasul cu aparatul meu…) și… ce să vezi… se făcu ora 12 fără 5 când în zare, lângă o fântână arteziană, o zării pe …Ana(„ce nume simplu…”). Nu mai spun că ne-a invitat la „șoping” ca să-și cumpere ochelari de soare și vestuță (), nu mai spun că vânzătoarea vestuței n-avea bani ca să-i dea rest și nu mai spun că am schimbat un milion în clădirea unde Titu Maiorescu a inaugurat, în februarie 1863, celebrele prelecțiuni ale Junimii ieșene. După ceva vreme au apărut pe rând frumoasele pupeze din grupul Zmeu(doar cele care au reușit sa ajungă…) și am decis să purcedem spre „CLUBUL BURSEI”, acolo unde am servit o înghețată dată din mână-n mână… Am depănat amintiri și planuri și am decis, după ce am terminat înghețata, să ne îndreptăm spre Xaverianum. În drumul nostru am aterizat și în Parcul Copou, am mai făcut câteva poze și am înaintat spre destinație….