MONOLOGUL STUDENTULUI CARE N-ARE

Cum? N-am bani? N-am aer? N-am viață? N-am aia, n-am ailaltă, n-am să beau, n-am să mănânc, n-am să…n-am să… Dacă îmi pun la treabă neuronii cred că o să găsesc ceva să mănânc… Să muncească ei pentru mine…să meargă ei la facultate…eu n-am…ce să mănânc… Nu-mi mai plac stridiile, icrele, cozonacul, sarmalele… Îmi amintesc că într-o zi m-am gândit să mă mut pe lună…sau pe stele…sau să mă stabilesc în altă galaxie…trec eu printr-o gaură neagră cumva… Sunt mai frumoase fetele pe lună…au toate laptop, sunt atât de gingașe, delicate…că le-aș mânca pe toate…cu tot cu laptop…probabil tot neuronii le-ar mânca... nu mă lasă să fac tot ce vreau… Asta nu ar fi o problemă…dar mai vrei și tu să mergi într-o zi la piață, nu la facultate, la un meci de box dintre o gorilă și-un hipopotam, nu la plictisitoarele alea de cofetării…sau … câte și mai câte…sunt atâtea de făcut pe lumea asta… Prima oară când am mers la un restaurant îmi amintesc că eram foarte nerăbdător să-mi pun sare pe cartofii prăjiți…acum nu mă mai interesează nici ce este în meniu…tot ce contează este să fie un meniu… M-am gândit de multe ori ce culoare de pastă de la pix mă reprezintă…nu am găsit răspuns…așa că încerc să scriu cu cât mai multe culori…de ce? Îmi dă impresia că am o viață mai vie, mai colorată… Și când îmi iau o înghețată e la fel…să fie asortată!!! Cu banane, căpșuni, vanilie, ciocolată…să fie toate acolo….că nu se știe niciodată când ai nevoie de ele… Odată mă gândeam la îngeri…săracii…să nu știe ei care le este sexul….cum să se treacă în buletin, cu ce cifră le începe CNP –ul…chiar mi-ar fi plăcut să fiu pentru o zi înger…să nu mai plătesc taxe la facultate…să nu mai fiu din România, să nu mai știu de unde sunt…să ma duc pe Lună…pentru că acolo sunt fetele frumoase…dar…eu …n-am…ce n-am? Eee…atâta plâns… N-am aia, n-am ailaltă…să beau, să mănânc, să…să… …noroc de neuroni… (textul asta trebuie interpretat...cine il intelege mutatis mutandis n-a inteles nimic...)