pe carari crepusculare
trece-agale
un timp fara de picioare,
cu artrita de bunic,
cu iubirea intr-un plic,
s-o trimita pe-alt pamant,
mai cuminte si mai sfant…
poate pare-o nebunie,
sa donezi ce ai mai fin,
insa timpul sigur stie
ca pamantul este plin
cu destule sentimente
parvenite din strabuni
de la care doar regrete
mai culeg acei nebuni
ce-au trimis iubirea-n plicul
timpului fără picioare…
iar acum trece bunicul
pe carari crepusculare…
Adsis Tineri s-a nascut ca entitate juridica in martie 2008, dar functioneaza ca grup activ din august 2007. Propunandu-ne sa fim mai mult decat un ONG, cei patru piloni ai grupului nostru sunt: serviciul (umanitar), comunicarea (punem un foarte mare accent pe relatiile dintre membrii grupului), formarea si rugaciunea (suntem un grup de tineri care promoveaza si traiesc in conformitate cu principiile crestine universale, fara a permite discriminarea de cult.
Conceptul “ADSIS” (care se traduce prin : “a fi prezent”) s-a nascut acum 4 decenii in Spania, din viziunea preotului catolic José Luis Pérez Álvarez. ADSIS si-a propus de la inceput sa faca o diferenta in societate, promovand demnitatea fiintei umane, ajungand acolo unde nimeni nu ajunge: printre cei mai marginalizati si defavorizati oameni.
Astazi Adsis exista in 3 tari din Europa: Spania, Italia si Romania; si in 6 tari din America de Sud: Argentina, Chile, Bolivia, Peru, Ecuador si Paraguay.
In conformitate cu statutul Asociatiei Adsis Tineri (Romania),
“Art. 8. Scopul Asociatiei ADSIS TINERI este de a :
promova si favoriza asistenta sociala, socio-sanitara si filantropia;
promova si apara drepturile omului;
favoriza instruirea si invatamantul, activitati ce trebuie indreptate in scopul de a aduce beneficii directe persoanelor defavorizate din punct de vedere social, fizic, psihologic, economic sau familial;
promova valorile si principiile moralei crestine;
sprijini tinerii si persoanele marginalizate sau excluse din punct de vedere social;
se implica in proiecte de responsabilitate sociala a companiilor (CSR)”
Adsis Tineri se formo como entidad juridica en Marzo 2008, pero functiona como grupo activo desde Febrero 2007. Proponiendonos ser mas que un ONG, los 4 pilones de nuesto grupo son: el servicio(umanitario), la comunicacion(ponemos mucho accento en las relationes entre los miembros del grupo), la formacion y la oracion(somos un grupo de jovenes que sostienen y viven en conformidad con los principios cristianos universales, sin permitir la discriminacion de culto.
El concepto de ADSIS (que se traduce por : “estar presentes”) nacio hace 4 decadas en Espana, desde la visoin del sacerdote catolico José Luis Pérez Álvarez. ADSIS se propuso a hacer una diferencia en la sociedad promovando la dignidad del ser umano, llegando alla donde nadie llega: entre las mas marginalizadas y desfavorecidas personas.
Hoy Adsis existe en 3 paises de Europa: Espana, Italia y Rumania y en 6 de America del Sur: Argentina, Chile, Bolivia, Peru, Ecuador y Paraguay.
En conformidad con la personalitad juridica de la asociacion ADSIS Tineri (Rumania):
“Art.8 La meta de la Asociacion ADSIS TINERI es de:
- promovar y favorecer la asistencia social, socio-sanitaria, la filantropia;
-promovar y defender los derechos del ser umano;
-favorecer el entrenamiento y la educacion, actividades que tienen que ser dirijidas para poder traer beneficios directos a las personas desfavorecidas de puncto de vista social, fizico, psicologico, economico o familial;
-promovar los valores y principios de la moral cristiana;
- sostener los jovenes y las personas marginalizadas o excluidas de puncto de vista social;
- implicarse en proyectos de responsabilid social de las companias.”
sa razi fara sa speri in file scrise cu noroi,
pe strazi gri de cenusa
sa nu intri pe contrasens,
ca nu cumva din arme, din razboi
s-apară viermi de moarte
ce cauta-al tau sens…
fara sa crezi, fara sa vezi,
culorile de fluture
ce iti deschid visele spre speranta
se vor ivi sub ochii tai
si-ti vor canta
cu armonii ceresti
idealurile tale inca neatinse…
si tu vei sta admirand florile
ce infloresc numai pentru tine,
mireasma lor fiind un indiciu
ca nu ti-ai pastrat sensul degeaba
pe tot drumul…
sa nu calci linia continua
nici atunci cand vrei sa treci peste
un obstacol prea greu de depasit,
sau prea greu de ignorat,
sau prea greu de uitat…
dar daca totusi vei trece peste acea linie
sa nu uiti ca sunt doar doua sensuri…
alege tu pe care vrei sa mergi mai departe…
cand clipele de aur se duc spre groapa de gunoi,
iar tu plangand usor
te duci spre ea
nestiind cum sa iesi de pe drumul inchis al suferintei
construit de maidanezi nevaccinati…
…priveste in sus la cerul albastru, proprietatea unui
vesnic ras abstract care te va face sa te ridici
si sa vezi indicatoarele spre drumuri adevarate,
cu multe intersectii cu semafoare
doar cu o culoare: cea verde…
nu-ti va veni sa crezi,
o sa cazi iar la pamant, ingenuncheat in fata
celor care nu merita nici macar sa le saluti prezenta,
plangand in pumni si cerand soare si lumina
de la vagabonzi care trag din punga
iluzia unei clipe de aur,
invaluita intr-un ras fals
la care mai raspund doar pet-urile de bere…
…si atunci o raza cu ochii mari
si maini fine
te va lua in brate si-ti va spune acelasi lucru:
„priveste in sus!”
poate nu-ti va veni sa crezi nici de data asta…
dar se va intampla intr-o zi
sa privesti fara sa vrei in sus…
si vei zambi tinand in mana
o pancarda pe care vei scrie:
„m-am gasit privind in sus…”
mai bine tac si spun in gand,
nu aruncand, nu fluierand,
povesti rostite-n neuroni
de chipuri mari de campioni…
mai bine rad si spun ce stiu
pe file albe, in pustiu,
nu aruncand, nu fluierand
peste o floare, peste-un gand…
mai bine plang si spun usor:
nu vreau sa plec, nu vreau sa mor,
dar vreau sa sper traind plecand
nu aruncand, nu fluierand…
mai bine nu mai zic nimic
trecandu-mi viata cateun pic
traind razand, sperand cantand,
nu aruncand, nu fluierand…
http://adsistineri.wordpress.com/
In sunete de haos, in lacrimi de abis
fii tu un zambet tandru, fii tu un mare vis…
nu crede tot ce zboara prin minți de rumegus,
nu fi nici tu cu ceilalti un fiu de carabus…
nu plange dupa ploaie cand nu vezi curcubeul,
nu suspina cand altul iti da ca hrana raul…
sa razi cand fulgera cu ironii stupide
venite de la caini cu mintile aride…
sa speri cand cade bruma pe visuri de iubire
sa crezi in stele care nu cad in amagire…
prezenta ta sa fie un soare pentru lume
iar chipul tau sa fie oglinda cu renume…
...versuri scrise gandidu-ma la ADSIS...
Daca esti interesat de profilul si activitatile acestei asociatii nu ezita sa pui intrebari, sa ne contactezi sau sa intri pe: http://adsistineri.wordpress.com
Va asigur ca experienta pe care o veti avea in cadrul acestei asociatii va va ajuta foarte mult sa va cunoasteti si sa cunoasteti multi oameni noi sa ajutati, sa fiti ajutati, iar pentru cei care nu vad nici un orizont in viata lor: ii asigur ca il vor gasi.
FA-TI SIMTITA PREZENTA!!!
Pe 15 mai a avut loc intalnirea cu noii voluntari ai asociatiei ADSISTINERI. Am fost si eu prezent impreuna cu o colega de facultate disponibila pentru a face si ea parte din aceasta frumoasa familie.
Inainte de aceasta intalnire am avut o alta intrevedere doar cu voluntarii grupului Zmeu tot din cadrul aceleiasi asociatiei in care am aratat ca mi-am facut temele…nu prea bine …adica mi-am prezentat proiectul personal si am primit sfaturi de la prietenii mei.
Multumesc parintelui Miquel pentru sfaturi si pentru faptul ca mi-a amintit ca este foarte important sa ai idealuri la varsta asta.
La intalnirea cu noii voluntari am fost desemnat sa spun cateva cuvinte despre cum a fost experienta de vara trecuta din campusul din satul Zmeu. Eu am inceput sa spun mai multe decat trebuia, la faza cu sobolanii am exagerat(si mi-am dat seama de greseala dupa…pe moment mi s-a parut ceva fascinant;))…) si pentru asta mi-am incheiat rapid descrierea.
Vineri, impreuna cu colega mea de facultate, m-am plimbat prin tot Iasiul(asta pentru ca ea nu mai fusese niciodata „la Moldova”…), am mancat cozonac la Magda acasa(tin sa mentionez ca nu era „facut” de ea...), iar seara am fost la un film la care imi cadeau ochii in gura pentru ca eram foarte obosit.
Chiar daca nu au fost foarte multi voluntari la aceasta intalnire din diferite motive(poate ora nepotrivita, ziua, weekendul, etc. etc. …) am aflat ca sunt multi doritori care nu au putut ajunge dar vor participa in campusuri. Astfel, familia noastra se mareste in fiecare an si asta este foarte bine. Este foarte frumos sa vezi cum eforturile fiecaruia din asociatie au dat roade prin venirea a tot mai multi voluntari.
Multumesc voluntarilor(Paul, Andrei) care ma cazeaza in apartamentul lor de fiecare data cand vin in Iasi.
Multumesc Mariei care a cazat-o pe Maria (colega mea de facultate) in apartamentul ei.
Multumesc colegei mele de facultate pentru disponibilitate.
Multumesc voluntarilor de la care, de fiecare data cand merg in Iasi, invat multe si astfel vin mult mai optimist si plin de viata in Brasov.
Apropo de Brasov, poate candva o sa reusesc sa infiintez o „filiala” a ADSIS-ului si aici.
nu mai pot să zâmbesc…
păi dacă a plecat…
zâmbetul…
nu mai știu nimic de el
nu mai știu nimic de viața lui ...
era destul de arogant, ce-i drept, dar nu trebuia să reacționeze chiar
în halul ăsta…
nu doresc nimănui să piardă ore în șir
căutându-și sentimentele…
probabil o fi ceva genetic…
ereditar..
din altă viață…
din alt vis…
sau poate chiar din altă minte…
nu m-a dus capu’ niciodată….
îl duceam eu tot timpul…
așa, vestejit cum era el…
l-am iubit și l-am tras după mine
de fiecare dată…
chiar și atunci când eu
- la rândul meu-
eram tras de alții…
poate n-ar trebui să fiu atât de drastic...
până și șobolanii au zâmbetul lor, capul lor…
îi trag și pe ei alții…
când le vine rându’…
la toți ne vine rându’…
să râdem…
ori de noi, ori de ceilalți…
nu contează…
De cele mai multe ori în viață suntem ca o minge de fotbal.
Ne lăsăm purtați de alții dintr-o parte-n alta, suntem toleranți când unii ne șutează prea tare, uneori ne răzbunăm și sărim dincolo de gardul terenului de joacă sperând că așa va înțelege și cel care ne-a lovit peste puterea noastră că suntem și noi ceva în lumea asta.
Uneori ne simțim fericiți când suntem în compania unei persoane drăguțe care știe că nu e doar ea pe pământul acesta, ne simțim în siguranță când stăm liniștiți în garajul unui copil educat.
Suntem extaziați când reușim, după zile/ luni/ ani întregi de pase, să intrăm în poartă și să înscriem golul calificării noastre spre un viitor mai bun.
Dar la un moment dat… ne fâsâim…devenind o „bășică de toată frumusețea”. Mai vin unii uneori să ne întrebe cum ne mai este iar noi începem să povestim cum intram în poartă și făceam o mulțime de oameni fericiți în jurul nostru sperând că vor veni zilele când ne vom bucura și noi de alte mingi mai în putere.
Și după o fâsâială chinuită ani de zile, suntem aruncați la groapa de gunoi…
„Ce mă plictisesc azi…”, „Mâine mă trezesc la 11:00…oricum nu am ce face…”, „Astăzi am stat la calculator 6 ore încontinuu…”, „ Ce să mai fac astăzi…mai bine mă duc la somn…”…
Vă sunt cunoscute aceste întrebări? Sunt sigur că da…
De multe ori simțim că în viața noastră s-au strecurat prin crăpăturile indiferenței noastre – PLICTISEALA, MONOTONIA, DEZINTERESUL, SENTIMENTUL CĂ SUNTEM NEFOLOSITORI…etc. Este firesc să se întâmple așa pentru că nu putem fi în priză tot timpul. Dar și mai firesc este faptul de a avea voința puternică pentru a fi cât mai puține momente de genul celor enumerate mai sus în viața noastră.
Cum putem trece peste aceste momente?
Unii dintre noi sună un prieten, încep o carte și nu o mai termină, se duc în lumea virtuală, etc., etc., etc…. Dar aceste lucruri sunt soluții de moment!
Cea mai bună soluție este să-ți iei inima în dinți și să decizi ca viața ta să se schimbe aderând la o organizație. Întrebarea normală care urmează este: Ce organizație, asociație, grupare mă caracterizează și de ce?
Asociația „ADSISTINERI” dă un răspuns tuturor celor care doresc să schimbe monotonia din viața lor și nu știu cum.
Cum?
Devenind VOLUNTAR ADSISTINERI !!!
De ce voluntar și de ce tocmai în această asociație?
A fi voluntar nu este o simplă activitate, o simplă muncă pe care o prestezi în schimbul unei remunerații. A fi voluntar este un mod de a trăi , înseamnă deschidere spre nou, viziuni despre lume lărgite și mulți, mulți oameni noi care îți pot deveni prieteni pentru toată viața. Sunt multe lucruri pentru care merită să fii voluntar, dar sunt mult mai multe motive pentru a fi voluntar „ADSISTINERI”.
A fi voluntar în această asociație este o provocare. Ai șansa pe care nu o doresc mulți tineri de a vedea și a simți ce înseamnă un alt fel de viață decât cel trăit în fiecare zi la școală, facultate, serviciu, vacanțe.
Care este acest alt fel de viață?
Asociația noastră își desfășoară activitatea în patru mari direcții: serviciul umanitar, comunicare (relațiile de colaborare și prietenie dintre membrii grupului fiind un scop foarte important), formare și rugăciune (grupul nostru nu are un criteriu religios după care se compune, rugăciunea fiind o rugăciune ecumenică, plecând de la ideea că este un singur Dumnezeu pentru toți oamenii).
Încă de la început acest grup de tineri și-a propus să fie mai mult decât un simplu ONG în care să activezi iar la sfârșit să-ți iei o adeverință care să ateste că ai făcut voluntariat pentru a o atașa la stufosul tău CV.
Grupul Adsis crede în valorile morale, creștine și se străduiește să le respecte și să le aplice cu succes în fiecare zi. De aceea este mai mult decât un ONG. Acest grup este o FAMILIE.
De aceea, asociația noastră invită fiecare adolescent, tânăr care dorește să evadeze din monotonia zilnică (și nu numai…) pe data de 15 mai 2010, ora 16:00 la întâlnirea cu noii voluntari AdsisTineri care va avea loc la Centrul Xaverianum din Iași.
În ce constă activitatea noastră concretă și de ce avem nevoie de cât mai mulți voluntari?
În fiecare vară asociația noastră organizează în diferite localități din țara noastră (de obicei sate slab dezvoltate…) Campusuri de Vară.
Și în această vară organizăm 5 astfel de campusuri în 4 sate (Miroslava, Vânători, Fundu Răcăciuni, Rediu) și în cartierul Nicolina din Iași în perioada 1.08.2010 – 14.08.2010, activități ce se desfășoară sub denumirea generică „ZÂMBETUL INIMII”.
Ce vom face în campusuri?
În funcție de abilitățile și talentele fiecăruia vom organiza 14 zile în care vom activa în unul din aceste campusuri.
Activitățile pe care se centrează eforturile noastre sunt „lucrul” cu copiii și dezvoltarea relațiilor dintre membrii voluntari, momente de autocunoaștere și de discuții pe diferite teme ce privesc relația noastră cu noi, cu ceilalți și cu Dumnezeu. Activitatea cu copiii, în general, are șase forme: inițierea în spiritul creștinesc, dezvoltarea laturii practice a copiilor, jocurile, dansurile, cântece, teatru. În funcție de localitatea în care va fi campusul și după consultarea grupului de voluntari care vor forma aceea echipă se va pune de acord programul exact al campusului.
Vei întâlni foarte multe persoane noi, îți vei face mulți prieteni din țară și din străinătate, vei putea să ajuți copii care te vor ține minte toată viața și pe care îi vei păstra în inima ta cu bucurie, vei avea șansa să te cunoști mai bine, vei conștientiza mai mult nevoia oamenilor de ajutorul tău, vei ști, când vei ajunge acasă, că viața nu este doar o sumă a plăcerilor, nu este doar o plictiseală continuă, nu este un drum închis, nu este o cale pe care mergi doar tu.
Ai șansa să ajuți! Ai șansa să te ajuți! Ai șansa să fii ajutat!
Dacă toată această expunere te-a convins că merită să fii voluntar ADSISTINERI atunci contactează-ne sau vino direct pe 15 mai 2010 la Centrul Xaverianum.
Dacă nu te-a convins sau dacă ai dubii/nelămuriri cu privire la anumite aspecte, la fel, contactează-ne sau vino direct pe 15 mai 2010 la Centrul Xaverianum.
NU EZITA SĂ NE CONTACTEZI (SUB ORICE FORMĂ)!!!
Ai șansa să ajuți! Ai șansa să te ajuți! Ai șansa să fii ajutat!
FII UN ZÂMBET PENTRU INIMILE CELORLALȚI!!!
ruginesc clipele vândute în piața de vise
în curțile negre
de-atâta sudoare venită
din munții astupați
de-atâtea deșeuri de vieți
nereciclabile…
au uitat viermii să mai întindă o mână
firavelor omizi
ce își doresc cu-atâta ardoare
să devină fluturi,
să coloreze timpul
lăsat de-atâția viermi
să putrezească-n groapa de gunoi…
pe asfalt mai trec câteodată și păsări călătoare…
uitându-se în stânga și în dreapta
doar cu un colț de ochi
dar râzând cu toate colțurile buzelor…
rămân acolo, pe asfaltul viu al fericirii,
grăbite fiind să treacă mai repede
prin această pată aproape invizibilă…
prin grădinile nesuferinței și ale ignoranței
mai poți vedea și acum câteo floare
trimisă la colț de cârtițe
ce își mai scot capul din pământ din când în când
doar ca să nu bată la ochi
treaba lor de făcut tuneluri fără autorizație
spre soare…
prin magazine stau pe rafturi
vise de toate mărimile:
de copil, de tânăr, de mamă, de tată, de bătrân, etc….,
majoritatea fiind numărate și trimise înapoi la firmă
pe motiv că au ieșit din termenul de garanție…
cele mai norocoase
sunt cumpărate de păsările călătoare care au curajul să nu râdă…
sunt din ce în ce mai mulți greieri pe la colțuri
care așteaptă …
N-am zis nimic despre Spectacolul „Zâmbetul Inimii” privit din punctul meu de vedere, subiectiv 100%...
N-o să mai rescriu momentele din timpul spectacolului propriu-zis.
Când am spus spectacol m-am gândit nu doar la eveniment ci și la tot timpul petrecut în Iași în acel week-end.
Am o senzație extraordinară când mă reîntâlnesc cu prieteni și vechi prieteni după o anumită periodă destul de lungă de timp. Aș
a a fost și de data asta. Poate ăsta e unul din avantajele studiatului „undeva, departe”. Acesta este și unul din sentimentele care m-au făcut și mă fac să continui să mențin legătura cu prietenii mei din Adsis: un grup care te face să te simți băgat în seamă, să simți că faci ceva util pe lângă toată harababura asta numită facultate.
O să revin cu amănunte…http://adsistineri.wordpress.com/
Postări
Comentarii
