De cele mai multe ori în viață suntem ca o minge de fotbal.
Ne lăsăm purtați de alții dintr-o parte-n alta, suntem toleranți când unii ne șutează prea tare, uneori ne răzbunăm și sărim dincolo de gardul terenului de joacă sperând că așa va înțelege și cel care ne-a lovit peste puterea noastră că suntem și noi ceva în lumea asta.
Uneori ne simțim fericiți când suntem în compania unei persoane drăguțe care știe că nu e doar ea pe pământul acesta, ne simțim în siguranță când stăm liniștiți în garajul unui copil educat.
Suntem extaziați când reușim, după zile/ luni/ ani întregi de pase, să intrăm în poartă și să înscriem golul calificării noastre spre un viitor mai bun.
Dar la un moment dat… ne fâsâim…devenind o „bășică de toată frumusețea”. Mai vin unii uneori să ne întrebe cum ne mai este iar noi începem să povestim cum intram în poartă și făceam o mulțime de oameni fericiți în jurul nostru sperând că vor veni zilele când ne vom bucura și noi de alte mingi mai în putere.
Și după o fâsâială chinuită ani de zile, suntem aruncați la groapa de gunoi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu