SCRIJELIRI: 2011

3 apr. 2011

POEZIE DE MANCAT IN FATA CALCULATORULUI

risipit printre
aglomerate
tinichele,
ma prezint
in galaxie
ca fiind un vesnic
hard-disk
umplut cu filme vechi,
uitate in
sertarele
stirilor de dimineata...

MEDITATIE DE SEARA DE CITIT DIMINEATA

Poți folosi cuvinte simple ca să exprimi sentimente înălțătoare. Poți să crezi că nu crezi în nimic măreț, fiind convins că ce idei, gânduri, credințe ai sunt niște mediocre cugetări, mediocre idealuri, dar de fapt, gândul sau ideea ta, dacă ar fi fost fructificat/ă să aibă puterea de a schimba lumea.

Noi nu ne prea iubim visurile. Le lăsăm, ca într-un bâlci, să se mărească din ce în ce mai tare, ca o vată de zahăr în formare. Le tolerăm în mințile șubrede și le dăm voie să crească, așa cum cresc frățiorii pe lângă noi, de parcă noi nu am crește, noi am rămâne aceiași.

Sintagma „carpe diem” a lui Horatius mi s-a părut întotdeauna imposibil de aplicat.

De cele mai multe ori noi doar existăm. Uităm că avem o viață care trebuie trăită, uităm că un fluture trăiește mai puțin de o zi, uităm că sunt milioane de copii care nu s-au născut, uităm că suntem muritori, uităm că bunicii noștri ne bat pe umăr și ne avertizează că timpul trece repede, uităm că nici măcar cei mai puternici oameni de pe Pământ nu vor scăpa de cel mai sigur eveniment din viața unui om: moartea.

Ne ocupăm timpul cu fleacuri: curățăm cartofi, cumpărăm hârtie igienică, băgăm rufe în mașina de spălat, ne scobim în nas, facem cadouri penibile. Păstrăm organic în noi un formalism excesiv când vine vorba de imaginea noastră, nu vrem să părem că nu știm, nu vrem să creadă ceilalți că suntem neputincioși, nu vrem să fim naturali, nu putem îmbrăca orice haină înainte să plecăm de acasă, nu putem să mergem la drum fără freza făcută.

Tot ce ne mai rămâne de făcut în viață este să ne uităm în oglindă dimineața și să râdem până la lacrimi de fața pe care o vom vedea, față care ascunde în spatele ei mii de măști zilnic exploatate.

POEZIE DE MANCAT CAND NU VREI SA DORMI

Am fost plecat
in lumi
nescrise
si tot revin
- ca niste vechi amintiri -
in urbea mintii
plina de ceasuri stricate...

1 feb. 2011

EPIGRAMA 4

Celui care vrea mai mult...

Nu te sinchisi sa bei

Mai mult decat ai in cana

Fiindca toti avem idei

Insa nu toti facem...pana..

EPIGRAMA 3

Studentului contemporan...

Sa traiesti bine in banca

Si sa nu deschizi o gura

Ca profesorul sa placa

A ta lipsa de...alura...

EPIGRAMA 2

Internautului(Bloggerului)...

Triste site-uri am aiurea

Si pe-un blog imi spun parerea

Si ii dau tarii in gura

Cu un click si-o tastatura...

EPIGRAMA

Celui care nu culege…

Cunoscand ca-n asta lume

Mai nimic nu e ales,

tot incerc sa-mi fac un nume

Fara sa merg la cules...

25 ian. 2011

POEZIE MEDIOCRA

as putea sa scriu o carte

cu ce simt sau ce mai cred

despre ochii tai aparte

si cum vreau sa te dezmierd,

insa nu voi scrie-o carte

despre toate astea azi

fiindca sunt mult prea departe

si vreau astazi sa ma scazi

de pe lista ta absurda

cu nevrotici iubareti

care-ti spun ca esti o surda

cand nu vrei ca sa-i accepti…

poate esti nelinistita

de atata zambet fals,

insa clipa risipita

ca un sec acord de vals,

ce s-a dus trista-n sicrie,

alungata-n amintiri

se intoarce, reinvie

in cuvinte si-n simtiri…

iar eu, stand cu mana-n suflet

nestiind unde mi-e gandul

tot astept fara rasuflet

sa imi vina-odata… randul…

17 ian. 2011

POEZIE DE MANCAT PE STRADA

poti sa arunci cu pietre intr-o apa cate vieti vrei... nu se va sparge... poti sa urci treptele mai repede sau mai incet... vor ramane acelasi numar de trepte... poti sa vrei sa mananci biscuiti umpluti... ei vor ramane aceiasi interminabili si indispensabili, nedoriti dar acceptati biscuiti simpli... poti sa crezi ca o ora are douazecisipatru de zile... la un moment dat va trebui sa te asezi pe o parte, pe spate sau pe burta si sa-ti reiei pozitia monotonica pentru..somn... poate ti se pare ca vorbele de mai sus nu au niciun sens... candva, in timpul ce ti-a mai ramas, te vei intalni cu ele in trafic venind din sens opus...