de s-ar trezi din mine cuvintele uitate prin camara,
le-as pune sa se spele pe ochi
si sa-mi dea inapoi
imprumutul de visuri…
cu dobanda…evident…
dar…ele dorm
iar eu, treaz chiar si cand visez,
continui sa imprumut
litere
tuturor celor care mai viseaza
la propozitii…
e greu sa stii ce e in mintea unui cuvant…
poate vrea sa te faca pe la spate,
poate e vreun adulator neschimbabil,
poate vrea sa te ajute
sa cresti mare…
noi nu ne prea lasam iubiti de litere…
nu le raspundem la apeluri, la e-mailuri…
uitam ca ne-au ajutat
cand am avut nevoie…
sau ca nu s-au suparat
cand le-am inchis usa-n nas…
si cate litere nu ne asteapta inca
sa le vizitam
prin vreun colt de odaie…
dar noi..NU! calcam pe visuri
mai rau decat orele…
ingrijorati de amintiri,
de chipuri care-au fost,
de cuvinte care ne-au ranit
fara sa stie ce e in mintea noastra
asa cum nici noi nu stim
ce e in mintea lor…
de s-ar trezi din mine cuvintele uitate prin camara…
le-as despica in mii de litere
si as da cate una cadou visurilor
de noaptea lor de nastere…
