ADSIS (PRIMELE SIMȚIRI...)

ADSIS Analizându-mi experiențele avute în cadrul acestei organizații trasez imediat concluzii cu un conținut benefic pentru viața mea prezentă. Istoria activității mele în această organizație pleacă de la o zi de vară. Eram în curtea bisericii, după litughie. Ce făceam în curtea bisericii?...păi…ce făceam de obicei…ne adunam mai mulți tineri, câteva bancuri, câteva noutăți și o zbungheam spre casă…spre tăncălița, tina la un suc…spre......spre… Apare o tipă…o cunoșteam din vedere. Cu un zâmbet sincer se apropie de grupul nostru. În acea zi era și părintele Mitrel contopit în acest grup…(numai reverenda îl dădea de gol…)… Întoarcem privirea spre această prezență zâmbitoare, cu aer de timiditate în ochii, încercând să-și adune gândurile înainte de a se prezenta… A prezentat-o pr. Mitrel…„ea e Iulia…și are câteva informații pentru voi…” Cu o sfială vizibilă, dar cu același zâmbet sincer ne-a prezentat din ce asociație face parte, că este o activitate care ne va ajuta, că nu există nimeni care să nu iubească un copil, că toți suntem copii, că toți avem ceva de dat din talentele noastre, că merită să dăruiești timp pentru un scop nobil, că ne vom face prieteni-prieteni, că sunt oameni care au nevoie de timpul nostru, că merită să faci parte dintr-un grup, să simți că ești băgat în seamă și că poți ajuta chiar și doar prin prezență… M-a pus pe gânduri…după toată prezentarea au mai existat câteva întrebări din partea celor interesați de cele auzite… După această întâlnire ne-am hotărât (eu cu Paul, Rap, Cipri, Vasile…) să „ne băgăm…” Mai erau câteva zile până la prima întâlnire cu alți voluntari… Cătălina, Ana, ș.a. … Eram entuziasmat că făceam ceva nou și (speram eu…)interesant, folositor în aceea vară…mai ales că era prima vară după liceu, după „examenul de maturitate”, după „stres” și alte evenimente… Iași…întâlnire la Xaverianum…oameni noi, prieteni noi…(abia așteptam…) După aceea întâlnire în care Cătălina(responsabila de grup) ne-a mai introdus în neuroni câteva informații despre ce va fi (copii, campus, activități, jocuri, teatru, cântece, lucru manual, sat Zmeu și-atât…), am făcut cunoștință cu cei ce urmau să fie viitorii „soldați martiri” din campus… Nu știam prea multe despre ce va fi... Dar urma să aflu curând…